Povestea lui Dan
Sunt Dan, am 66 de ani și locuiesc în București împreună cu soția mea, Diana. Am crescut în județul Teleorman, alături de părinți și de fratele meu mai mare. Mama era educatoare, iar tata contabil. Amândoi și-au pierdut însă slujbele din cauza regimului comunist – tata fusese corespondent al ziarului Universul, ceea ce nu convenea fostei securități, iar fratele lui refuzase armata. Până la urmă tata a ajuns să lucreze în comerțul sătesc, iar mama la CAP. Ne-au confiscat și toate resursele din gospodărie, așa încât mama a început să coasă mileuri și să le vândă la școală ca să mai strângă niște bani de mâncare. Munceam și eu cot la cot cu ei în timp ce eram elev la școala din sat. În ciuda greutăților, ai mei au luat educația noastră foarte în serios și s-au asigurat că învăț cât mai bine.
După școala generală, am intrat la un liceu CFR din București. Când am ajuns prima oară în oraș, nu știam nici măcar încotro să o iau, a trebuit să întreb prin gară unde e liceul. Aveam 14 ani și deodată trebuia să mă descurc singur. În timpul anului școlar învățam pe brânci, iar în vacanțe munceam pe rupte la țară cu ai mei.
N-am intrat din prima la facultate. Am făcut stagiul militar, am intrat la Automatică, apoi m-am transferat la Electronică. Am absolvit Electronică și Telecomunicații, cu o diplomă de inginer în microelectronică. Toate studiile au fost la seral, pentru că lucram în timpul zilei – întâi la Căi Ferate, apoi la metrou. După absolvire am lucrat la întreprinderea Electronica, iar în 1993 mi-am deschis propria firmă.
În 1997 locuiam peste drum de Palatul Copiilor și uitându-mă pe geam am văzut cum erau smulși copaci din parc cu o macara. Am ieșit să văd ce se întâmplă și am aflat că urma să se construiască un campus universitar privat în parc. Mi s-a părut incredibil cu câtă ușurință se distrugea spațiul verde într-un oraș așa poluat ca Bucureștiul și am decis să încerc să opresc asta. Am strâns semnături prin blocurile din zonă și le-am trimis la Primărie și Parlament, am contactat presa și până la urmă am atacat în instanță decizia de distrugere a parcului, împreună cu directoarele Palatului Copiilor și Școlii Generale 100. Așa a început implicarea mea în societatea civilă și așa mi-am descoperit chemarea de a lupta pentru mediul înconjurător.
La scurt timp, am aflat despre Fundația Eco-Civica și m-am alăturat cauzei. Anul trecut am devenit președintele organizației. Până în prezent am instrumentat peste 300 de procese în instanță. Chiar acum avem pe rol 45. Acțiunile noastre au dus la salvarea a mai mult de 700 de hectare de spațiu verde doar în București, la care se adaugă și mai multe din alte localități ale țării. Am salvat păduri, arii protejate, monumente și zone istorice. De exemplu, de mai bine de 20 de ani ne luptăm pentru a opri construcțiile ilegale din zona retrocedată a Parcului IOR, din 2007 ne judecăm pentru protejarea Pădurii Băneasa și a Halei Obor, iar mai recent am fost prezent în dosarul cu celebrul turn de lângă Catedrala Sfântul Iosif, un apogeu al corupției imobiliare din București. Suntem activi și în restul țării, de la Buzău până la Craiova, de la Ploiești până la Cluj. O victorie de care sunt foarte mândru a fost salvarea operelor inestimabile ale lui Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu. Reprezentând fundația în instanță, am învățat legislația legată de mediu, urbanism și patrimoniu istoric și am câștigat reziliența care îmi permite să lupt până la capăt pentru ce este corect.
Experiența aceasta mi-a permis să contribui semnificativ la schimbarea unor legi esențiale pentru cetățeni, cum ar fi celebra OUG 114/2007 care nu mai permite construirea pe terenuri amenajate ca spații verzi sau Legea 24/2007 a spațiilor verzi cu articolul prin care primarul general a putut aplica o amendă de 35 de milioane de euro pentru defrișările ilegale din Parcul IOR și multe alte legi din zona urbanismului, mediului și conservării patrimoniului. De asemenea, am făcut parte din comisii locale de mediu și urbanism, și am participat la grupuri de lucru parlamentare sau ministeriale pentru diverse acte normative.
Mi-am descoperit vocația în activismul civic. Îmi place să lucrez pentru binele comun și pentru protejarea drepturilor celor din jur. După ani de activitate civică în București, candidez la primărie pentru protejarea dreptului bucureștenilor la un oraș pentru oameni.